21 august 1968: 51 de ani de la cel mai demn moment al României după al doilea război mondial. Ceaușescu se opune și condamnă vehement invazia sovietică în Cehoslovacia

În noaptea de 20 spre 21 august, trupele a patru țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au invadat Republica Socialistă Cehoslovacă, pentru a-l depune din fruntea țării pe Alexander Dubcek, liderul Partidului Comunist din această țară, vinovat, în viziunea Uniunii Sovietice, de „deviaționism” de la calea acceptată de Moscova.
Între măsurile luate de Dubcek se numărau liberalizarea parțială a dreptului la liberă exprimare, la călătorie, precum și descentralizarea țării. Moscova nu a agreat aceste măsuri, temându-se că alte țări din Est ar putea să-i urmeze exemplul,astfel că după ce negocierile cu Partidul Comunist Cehoslovac au eșuat, a trimis aproape un sfert de milion de soldați pentru a ocupa țara și a-l aresta pe Dubcek. România și Albania nu au luat parte la invazie, în timp ce Germania de Est – care era pregătită să o facă – a primit ordinul de neparticipare din partea Moscovei, cu doar câteva ore înainte atac.
A doua zi, la București, liderul român Nicolae Ceaușescu a ținut un discurs care a intrat în istorie, fiind unul dintre evenimentele majore ale perioadei postbelice. În discursul său, Ceaușescu a condamnat fără echivoc intervenția țărilor socialiste, fiind aplaudat la scenă deschisă de către oamenii strânși în actuala Piață a Revoluției.
Despre acel moment, unul dintre marii istorici români ai ultimului secol, academicianul Florin Constantiniu scria:
„Abia întors din Cehoslovacia, unde făcuse o vizită oficială (15-17 august), N.Ceaușescu avea să afle despre invadarea Cehoslovaciei de către URSS și sateliții ei în noapte de 20-21 august. „Acu-i rândul meu”, ar fi spus, potrivit lui Ion Pacepa, liderul român.
În virtutea principiului neamestecului în trebuirle interne, el fusese în dezacord cu „sfaturile”, amenințările și presiunile Pactului de la Varșovia asupra echipei Dubcek și, potrivit unor surse, ar fi trimis, în timpul discuțiilor de la Cierna-nad-Tisou dintre cehoslovaci și sovietici, o scrisoare dură lui Brejnev, cerându-i să înceteze imixtiunea brutală în treburile interne ale Cehoslovaciei.
La aflarea veștii că URSS și sateliții ei au invadat Cehoslovacia, reacția lui Ceaușescu a fost spontană și promptă: a condamnat-o în termeni energici într-o cuvântare din balconul CC al PCR, în fața unei mulțimi pe cât de solidară cu el pe atât de hotărâtă de a apăra țara dacă tancurile sovietice ar fi trecut frontierele românești. A fost „his finest hour”(ceasul lui cel mai minunat)”( O istorie sinceră a Poporului Român, ediția a IV-a, 2008, pagina 500).
Reacția lui Ceaușescu a creat senzație în întreaga lume și furie la Moscova, care a început să mute demonstrativ trupe în jurul granițelor României. Scrie Florin Constantiniu:
„La 28 august Dean Rusk și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu mișcările de trupe sovietice la frontierele României și cu „alte fapte”, care făceau ca la Washington să se creadă că o invazie sovietică în România era iminentă. Din partea președintelui Johnson, Dean Rusk a spus: „În numele întregii umanități, vă rugăm să nu faceți asta, urmările sunt greu de prevăzut”.
Într-o cuvântare rostită la San Antonio (Texas), în seara zilei de 30 august, președintele SUA, Lyndon B.Johnson, referindu-se la zvonurile că o invazie de tipul celei din Cehoslovacia „s-ar putea repeta, în zilele ce urmează, în altă parte a Europei Răsăritene”, a cerut ferm ca „nimeni să nu dezlănțuie câinii războiului”. Avertismentele au avut efect: la 31 august, Dobrînin a comunciat lui Dean Rusk că informațiile despre intenția URSS de a invada România nu aveau niciun temei.
Atât timp cât toate documentele sovietice nu sunt accesibile cercetătorilor români, este imposibil de știut cu certitudine care au fost planurile sovietice față de România în timpul crizei cehoslovace: dorința de invazie, descurajată de hotărârea lui Ceaușescu de a rezista (la 30 august, ambasadorul RFG la NATO anunțase că armata română va opune rezistență în cazul unei invazii), război al nervilor sau falsă alarmă?”( O istorie sinceră a Poporului Român, ediția a IV-a, 2008, pagina 501).
Iată discursul istoric al lui Nicolae Ceaușescu, din 21 august 1968, de la București, grație lui Marius Mioc:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *