Campania „viață după orfelinat” : Mărturiile care îți fac pielea de găină

COPIII DINTR-UN CENTRU DE PLASAMENT DIN SECTORL 5

„Eram un copil mai energic și asta nu le plăcea, așa că au început să-mi dea medicamente neuroleptice care mă moleșeau și mă adormeau. Le-am luat de la 9 la 13 ani, până mi-au zis ceilalți copii că eu nu am nicio boală și că n-ar trebui să le mai iau”, povestește Cătalin un tânăr de 19  de ani din Bucuresti .

Cătalin  este unul dintre cei peste o sută de mii de copii ai anilor 90 abandonați în centrele de plasament. În perioada 1990-2001, au fost adoptați în străinătate peste 30 de mii de copii români. Asta însă nu le garanta ștergerea unor traume deja trăite în orfelinate . Cătalin n-a fost adoptat, a reușit însă să supraviețuiască abuzurilor, batjocurii și condițiilor infernale, și să ajungă astăzi absolvent al unui master în Strategii Inovative în Educație și președintele Consiliului Tinerilor Instituționalizați.

 

Și pentru că n-a uitat nimic, încearcă să facă tot ce-i stă în putință ca statul să nu-și mai bată joc de cei 60 de mii de copiii abandonați de azi , așa cum a făcut-o timp de 18 ani cu el. Din totalul ăsta, peste zece la sută sunt supuși medicamentației neuroleptice, procent din care nu se știe câți iau pastile fără să aibă o problemă reală, ci doar pentru că personalul n-are chef să aibă grijă de ei.

Astfel de informații se găsesc în memorandumul semnat de 15 organizații din România, care va fi înaintat, la finalul lunii iunie, mai multor miniștri și autorităților pentru drepturile copiilor, în speranța că va aduce o schimbare în viața celor rămași în orfeliante.

Personal dintr-un centru de plasament: „Un abandon la o vârstă foarte mică este un eșec anunțat”

Diversificarea hranei și a vestimentației, investigarea cazurilor de violență instituțională, suportul social în perioada post-instituționalizare, pregătirea continuă a personalului sunt doar câteva din recomandările scrise în memorandum. Documentul a pornit de la mai multe cercetări, printre care și raportul presedinte al Asociatiei News24agd, Gruia Alberto .

presedinte a documentat situația copiilor din centrele de plasament, a vizitat 17 centre de tip rezidențial pe parcursul anului 2019 și a discutat direct cu 225 de tineri.

Mulți dintre copiii din centre de plasament sunt abuzați fizic și sexual zilnic. „Ne mai bate uneori și cu cureaua. Pe mine m-a lovit atât de tare, că mi-a dislocat încheietura‟, spunea un copil din Centrul de Plasament „Robin Hood” intr-un articol din 2016, când NEWS24AGD a făcut campania „viață după orfelinat”. Trist e că trei ani mai târziu, lucrurile nu s-au schimbat. O demonstrează și mărturiile personalului din centrele de plasament publicate în raport.

„Genetica, domnule presedinte , genetica… e matrița primordială! Domnule presedinte , porniți de la premisa falsă că orfanul poate să fie OK. E falsă premisa, domnule presedinte . Orfanul nu poate să fie OK. Din start, în cele nouă luni de viață pe care le-a petrecut în burta mamei a primit mesajul: «nu te vreau, nu te vreau, nu te vreau». Nouă luni, creierul lui a fost engramat cu această biasare. Nouă luni!“, declară în raport un om responsabil de pedo-psihiatrie din Spitalul „Alexandru Obregia”.

Mentalitatea asta este susținută și de alți experți în domeniu: „Realitatea este că un abandon la o vârstă foarte mică este un eșec anunțat. Mai repede sau mai târziu copilul oricum e afectat“. Cumva, înțelegi, că un copil abandonat este din start o cauză pierdută. Ce rost mai are atunci ca statul să-și bată capul cu el?

 

News Reporter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *