Noi detalii în cazul asasinatului lui Ioan Crișan

În rechizitoriul privind asasinarea omului de afaceri s-a reținut în sarcina inculpaților „modul în care a fost procurat mecanismul folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă – materie explozivă procurată de la o persoană neidentificată, deținută, transportată și folosită fără drept de inculpați – și în 28 mai 2021 l-au plasat în autoturismul numitului Crișan Ioan, iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului (…) din cartierul Vlaicu din municipiul Arad”.

„Inculpații au fost instigați la comiterea faptei de către inculpata Dronca Laura, fiica victimei, care a acționat, la rândul său, cu premeditare și din interes material. Victima a decedat ca urmare a exploziei și incendiului subsecvent, iar autoturismul a fost complet distrus. Prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta a fost de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri”, se mai arată în rechizitoriu.

„La data de 29 mai 2021, victima a plecat de acasă la ora 06:43, la volanul autoturismului său. S-a deplasat la cafeneaua (…), situată în parcarea magazinului (…) din cartierul Vlaicu din Arad. A consumat o cafea și i-a predat martorului (…) un pește din portbagaj, conform înțelegerii anterioare. La scurt timp după pornirea autoturismului, ora 06:59:43, dispozitivul a fost declanșat de la distanță de unul dintre inculpați. Nu s-a putut stabili care dintre inculpați a realizat apelul, însă modalitatea de executare a planului infracțional, astfel cum a fost expus mai sus, indică autoratul, ca formă de săvârșire pentru ambii inculpați, indiferent care dintre ei a «închis circuitul». Cu referire strictă la declanșarea exploziei, modul în care a fost conceput dispozitivul exploziv, prin încorporarea unui telefon mobil, nu presupune necesitatea ca persoana care îl declanșează să se afle în proximitatea acestuia. Transmiterea comenzii presupune efectuarea unui apel de pe un alt telefon, mobil sau fix, apelantul putând fi situat oriunde, în raza de acțiune a rețelei unui operator de telefonie (într-o zonă cu semnal GSM sau într-o rețea de telefonie fixă). Ca urmare a exploziei puternice și a incendiului subsecvent, victima a decedat, iar autoturismul a fost complet distrus. Din concluziile formulate în cauză de medicul legist din cadrul SML Arad, rezultă că: moartea numitului (…) s-a datorat insuficienței respiratorii acute, survenite în urma unor leziuni traumatice grave de arsură, produse prin inhalare de gaze de explozie și de ardere cu temperaturi foarte ridicate, situate pe suprafețe extinse la nivelul căilor respiratorii superioare și inferioare, care au determinat edem glotic. Acesta a fost urmat de obstrucție mecanică reflexă declanșată prin spasm laringian, la care s-a adăugat spasmul căilor respiratorii inferioare determinat prin efect termic de arsură și conținut aspirat de material amorf microgranular (particule de funingine) rezultat din gazele de explozie și ardere, care au fost antrenate în cursul mișcărilor respiratorii la nivelul căilor respiratorii superioare și inferioare. Victima a supraviețuit, deci, o perioadă scurtă după explozia inițială, decesul instalându-se în timpul incendiului care s-a propagat rapid în interiorul autoturismului”, se arată în rechizitoriu.

„Trebuie subliniat aici faptul că identificarea unui material exploziv după utilizare (fiind consumat, deci, în cadrul exploziei) este o sarcină dificilă, având în vedere viteza extremă de propagare a proceselor chimice de deflagrație/detonație și caracterul de regulă exhaustiv al acestor procese. De regulă, după explozie mai pot fi identificați doar anumiți produși derivați, substanța inițială fiind epuizată. Fără îndoială că organele judiciare pot doar să apeleze la cunoștințele unor experți în această materie, stabilirea acestui aspect depinzând de concluziile formulate de aceștia. Limitele în posibilitățile tehnice de detecție sunt inerente și trebuie avute în vedere în evaluarea probelor. În plus, demersul menționat a fost mult îngreunat, din perspectivă criminalistică, de procesele fizico-chimice intervenite – explozia, incendiul subsecvent, explozia ulterioară, în timpul incendiului, a capselor pirotehnice atașate airbag-urilor autoturismului (fiecare cu propriul amestec pirotehnic) etc. – și de intervenția pompierilor, pentru stingerea incendiului folosind spumă specială și apă în cantități mari. A rezultat astfel o amestecare a substanțelor și o contaminare cvasigeneralizată a obiectelor. Inclusiv din perspectivă genetică, (…) au fost înlăturate/«spălate», cel mai probabil, urme importante, iar victima a ajuns să fie «prezentă» pe majoritatea obiectelor examinate, ca urmare a acțiunii apei asupra corpului ars al acesteia și dinamicii fluidelor. În aceste condiții, s-a apelat la mijloace de probă multiple și variate, menite a oferi un tablou larg de informații, care să poată fi coroborate. Au fost solicitate opiniile unor specialiști, ale unor experți, din țară și din străinătate (…). O parte din analizele de laborator au fost efectuate concentrat pe fragmentele de autoturism care au fost proiectate de suflul exploziei la o distanță considerabilă, purtând astfel doar urmele detonației inițiale. Probele administrate în cauză indică o gamă largă de posibilități în interpretarea utilizării explozivilor la confecționarea dispozitivului exploziv improvizat, inclusiv cu referire la explozivii militari RDX și HMX”, se mai menționează în rechizitoriu.

„Cert este că dispozitivul exploziv utilizat a avut o forță suficientă pentru a distruge structura autoturismului și a provoca decesul victimei, prin acțiunea gazelor de explozie și incendiului subsecvent, punând, totodată, în pericol viețile persoanelor și bunurile din proximitate. Astfel, persoanele care au utilizat dispozitivul au folosit material exploziv, ceea ce constituie element material al infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, indiferent de proveniență, tipul de exploziv, de condițiile deținerii sau de durata stocării acestuia”, se mai arată în documente

„Dispozitivul exploziv a explodat pe partea stângă a vehiculului, în zona dintre scaunul șoferului și scaunul pasagerului din spate.
Structura dispozitivului exploziv:

a) Analiza efectelor produse asupra vehiculului și a părților componente ale acestuia indică faptul că a fost utilizat un exploziv cu proprietăți de strivire. Un focar de explozie a fost localizat pe podeaua vehiculului. În jurul acestuia au fost observate efecte de presiune, rupere și deformare din interiorul vehiculului spre sol, iar pe cadrul scaunului șoferului au fost observate efecte de deformare dinspre podeaua vehiculului spre partea superioară a acestuia. Plafonul vehiculului a fost deformat din interiorul vehiculului spre exterior și a fost desprins din poziția sa.

b) Modul de declanșare: A fost utilizat un detonator electric. Din cauza lipsei probelor, tipul acestuia nu poate fi determinat.

c) Sistemul de operare: A fost utilizat un telefon mobil (…) model (…). Au fost colectate de la fața locului resturi ale unui telefon mobil, care prezentau semne de strivire, indicând apropierea de exploziv.
Referitor la cunoștințele necesare pentru manipularea diferitelor tipuri de explozivi, sunt de avut în vedere următoarele: Explozivul militar RDX, astfel cum este utilizat, ca produs finit (înglobat într-o substanță de consistența plastilinei) este extrem de stabil, putând fi supus șocurilor, flăcării deschise sau altor factori fără risc de explozie (acesta detună prin utilizarea unei capse detonante, standard sau improvizată, care prin propria micro-detonație produce o reacție în lanț la nivelul substanței explozive; doar excepțional RDX detună sub acțiunea unor stimuli mecanici/termici). Poate fi manipulat, deci, fără cunoștințe speciale, în relativă siguranță. Fără îndoială, însă, că o asemenea manipulare de către persoane neautorizate nu este recomandată, și este vădit nelegală, din multiple considerente. Explozia dispozitivului improvizat a distrus autoturismul și a avariat autoturisme din jur. Forța exploziei a proiectat plafonul autoturismului la o distanță de 28 de metri, parbrizul la 27 de metri, portiera stânga spate la 16 metri, precum și alte obiecte la distanțe de până la 45 de metri”, se mai arată în rechizitoriu.

„Horodincă Adrian Bogdan afirmă că nu știa de intenția de a ucide victima: <nu știam mă de lucrurile astea, mă omule, că ce se întâmplă și că moare ăla>; <inițial o zis că îi dă foc la mașină. […] Că-i dă foc la mașină, nu că moare ăla sau că…>; <Eu știu că o vrut să deie foc la mașină ca să-l sperie>”, se arată în rechizitoriul procurorilor.