Rusia se confruntă cu o epidemie generalizată de HIV în 27 de regiuni

HIV circulă pe scară largă în 27 de regiuni rusești, în special în Kemerovo, Irkutsk și în Sverdlovsk. Infecțiile cu hepatita C în unitățile sanitare sunt, de asemenea, pe radarul experților.

În 2025, Institutul Central de Cercetare Epidemiologică din Rusia (Rospotrebnadzor) raportează că în țară au fost identificate aproximativ 45.000 de cazuri noi, cu 13,4% mai puține decât în ​​anul precedent. Această scădere, însă, nu a dus la o reducere a infecțiilor în unitățile sanitare, unde anul trecut s-a înregistrat cel mai mare număr din ultimii 15 ani. Potrivit Natalyei Ladnaya, cercetătoare la institut, până la sfârșitul anului 2025, doar jumătate dintre persoanele cu HIV din Rusia atinseseră supresia virală.

„În ceea ce privește prognosticul epidemiei, acesta nu este foarte pozitiv. Cel puțin 600.000 de surse de infecție cu HIV continuă să participe activ la transmiterea virusului”, a declarat ea la conferința de Supraveghere Epidemiologică a Infecției cu HIV, conform publicației medicale Medvestnik.

Nici Moscova n-a fost ocolită

În 2025, opt focare de infecții transmisibile prin sânge au apărut în unitățile sanitare din Rusia, în mare parte implicând hepatita C sau co-infecții cu HIV și hepatită. În 2026, investigațiile privind 11 focare suspectate în zece instituții federale continuă, unde se suspectează transmiterea HIV și a hepatitei în unitățile sanitare. La Moscova, au fost identificate 22 de cazuri confirmate de hepatită C într-un focar care este încă în curs de investigare. În departamentele de oncologie din Kamchatka și Buryatia, 147, respectiv 42 de pacienți au contractat hepatită doar în ultimii doi ani. Trei focare suplimentare de hepatită C au fost raportate în unitățile de hemodializă din regiunile Samara și Kursk, cu 26 de persoane infectate.

Lacune de testare

Printre cauzele evidențiate de experți și observatori se numără finanțarea insuficientă a asistenței medicale și încălcările repetate ale standardelor de igienă și salubritate, cum ar fi reutilizarea echipamentelor de unică folosință și utilizarea în comun a glucometrelor pentru uz individual. Cu toate acestea, par să apară lacune și în testarea diagnostică. Donatorii de sânge, componente sanguine, organe și țesuturi sunt supuși în mod adecvat testării simultane pentru anticorpii și ARN-ul hepatitei C. Cu toate acestea, screening-ul ARN-ului hepatitei C este încă insuficient pentru celelalte categorii pentru care este necesar: pacienții supuși hemodializei, hematologiei și transplantului, persoanele care au fost în contact cu focare de hepatită, copiii cu vârsta de până la un an născuți din mame cu HIV și pacienții cu imunodeficiențe.